Porturile de îmbarcare ale emigranților au fost Genova, Napoli și Palermo.
La țările europene se ajungea cu trenul, dar și în portul francez Le Havre, de unde emigranții din nord se puteau îmbarca mai ușor spre destinațiile americane. Numărul de plecări a crescut - torențial - până în ajunul Primului Război Mondial: a fost "marea emigrație".
La sfârșitul conflictului și datorită închiderii progresive a piețelor de desfacere americane, exodul către destinațiile europene a fost reluat, dar cu un număr redus de expatriați. La celelalte porturi s-a adăugat Trieste.
După cel de-al Doilea Război Mondial, plecările către toate destinațiile, fie ele continentale sau intercontinentale, au fost reluate cu o creștere considerabilă a numărului de zboruri.