Merica" este Miss Liberty

Statuia Libertății - numită întotdeauna Miss Liberty - a fost donată de Franța Statelor Unite în semn de prietenie și a devenit strâns legată de fenomenul emigrației abia după ce pe soclul ei au fost gravate versurile Emmei Lazăr: "Păstrați, pământuri străvechi, splendoarea istoriei voastre... Dați-mi-i pe cei epuizați, pe cei săraci, mulțimile înghesuite care tânjesc să respire liber, gunoaiele nenorocite ale țărmurilor voastre pline: trimiteți-mi pe cei care nu au casă, lăsați-i să se adune la mine, la mine, care îmi ridic torța lângă poarta de aur".

Acea doamnă frumoasă părea să fie la fel de mare ca America și la fel de mare ca visul emigranților de a "face Merica". În schimb, la sosirea în portul New York, după ce au contemplat-o pe maiestuoasa doamnă cu mirarea cuvenită, emigranții au fost debarcați și forțați să ajungă pe insula Ellis, unde o serie întreagă de reguli au operat o selecție drastică. Erau respinși pe motiv de boală, sărăcie extremă, tinerețe sau vârstă înaintată și stare civilă (femeile și orfanii care nu aveau pe nimeni în țară care să-i ajute să-și găsească un loc de muncă).

Cu toate acestea, în imaginația multor imigranți, Statuia Libertății a devenit America cu toate contradicțiile sale. Ei au descoperit că străzile nu erau pavate cu aur și chiar că ar fi trebuit să le construiască ei.

Iar speranța de a trăi în egalitate și libertate va dispărea în curând.

MARIA ROSARIA OSTUNI