Povești de intoleranță

Istoria emigrației italiene este punctată de episoade tragice de xenofobie, care au avut loc atât în Europa, cât și în America, în special în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea. Cifrele vorbesc de la sine.

În SUA: în 1891, 11 linșaje în New Orleans; în 1893, un linșaj în Denver; în 1895, 6 crime în Walsenburg; în 1896, 5 linșaje în Tallulah. În Europa: în 1893, mai multe victime în incidentele din Aigues Mortes, Franța; în 1896, 3 crime în Zurich. În plus, o serie de incidente - întotdeauna sângeroase, dar cu rezultate neletale - au marcat întreaga perioadă a marii emigrații.

Elementele comune tuturor episoadelor au fost: prejudecățile rasiale și culturale; temerile legate de repercusiunile economice ale afluxului masiv de imigranți; și influența situației politice generale din țările implicate în fenomenul migrației.

Cât de puternică era aversiunea rasială, în special față de italieni, considerați puțin mai mult decât niște negri, obișnuiți cu cele mai grele munci și trăind cu foarte puțină economie, reiese clar din nenumăratele caricaturi denigratoare publicate în ziare și reviste din multe țări.

SUA, Louisiana, New Orlenas, 1891. Masacrul italienilor. Morții aparțineau comunității siciliene și au fost considerați simpli mafioți. Concetățenii furioși i-au scos din închisoare, unde erau deținuți sub acuzația de ucidere a comandantului poliției din oraș, și i-au masacrat.
"La Tribuna", 8 iulie 1894. Magazinele italiene sunt jefuite la Lyon după asasinarea președintelui francez Sadi-Carnot de către anarhistul italian Sante Caserio
"La Tribuna", 8 septembrie 1893. Masacrul de la Aigues Mortes
"La Domenica del Corriere", 14 aprilie 1903. Aristide Borelli, un tânăr fabricant de figurine, este bătut de niște trecători care îi distrug și coșul cu figurine.
Sacco și Vanzetti în instanță